„Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor…”

12 Iul

Sa nu dati cainilor 

lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre

inaintea porcilor,

ca sa nu cumva sa le calce in picioare

 si sa se intoarca sa va rupa.

(Matei 7:6)
*
Dar… DE CE?
… Mi-a purtat pasii si aici?
Ca sa descopar si versetul
TOCMAI pentru PITICUL intre PITICI?

 

Download

 

Balada Mesterului Manole

culeasă de Vasile Alecsandri

Pe Argeş în gios, 
Pe un mal frumos, 
Negru-vodă trece 
Cu tovarăşi zece:  
Nouă meşteri mari, 
Calfe şi zidari 
Şi Manoli – zece, 
Care-i şi întrece. 
 

Merg cu toţi pe cale 
Să aleagă-n vale 
Loc de monastire 
Şi de pomenire. 
Iată, cum mergea 
Că-n drum agiungea 
Pe-un biet ciobănaş 
Din fluier doinaş. 
Şi cum îl vedea, 
Domnul îi zicea: 
– Mândre ciobănaş 
Din fluier doinaş, 
Pe Argeş în sus 
Cu turma te-ai dus, 
Pe Argeş în gios 
Cu turma ai fost. 
Nu cumv-ai văzut, 
Pe unde-ai trecut, 
Un zid părăsit 
Şi neisprăvit, 
La loc de grindiş, 
La verde-aluniş 
– Ba, doamne-am văzut, 
Pe unde-am trecut, 
Un zid părăsit 
Şi neisprăvit, 
Cânii, cum îl vad, 
La el se răpăd 
Si latră-a pustiu 
Si urlă-a morţiu. 
 
 
Cât îl auzea, 
Domnu-nveselea, 
Şi curând pleca, 
Spre zid apuca, 
Cu nouă zidari, 
Nouă meşteri mari 
Şi Manoli – zece, 
Care-i şi întrece. 
– Iată zidul meu! 
Aici aleg eu 
Loc de monastire 
Şi de pomenire. 
Deci voi, meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Curând vă siliţi 
Lucrul de-l porniţi 
Ca să-mi rădicaţi, 
Aici să-mi duraţi 
Monastire naltă 
Cum n-a mai fost altă, 
Că v-oi da averi, 
V-oi face boieri, 
Iar de nu, apoi 
V-oi zidi pe voi, 
V-oi zidi de vii 
Chiar în temelii! 
 

Meşterii grăbea, 
Şfările-ntindea, 
Locul măsura, 
Şanţuri largi săpa 
Şi mereu lucra, 
Zidul ridica, 
Dar orice lucra, 
Noaptea se surpa! 
A doua zi iar, 
A treia zi iar, 
A patra zi iar 
Lucra în zadar! 
 

Domnul se mira 
Ş-apoi îi mustra, 
Ş-apoi se-ncrunta 
Şi-i ameninţa 
Să-i puie de vii 
Chiar în temelii! 
 

Meşterii cei mari, 
Calfe şi zidari 
Tremura lucrând, 
Lucra tremurând 
Zi lungă de vară, 
Ziua pân-în seară; 
Iar Manoli sta, 
Nici că mai lucra, 
Ci mi se culca 
Şi un vis visa, 
Apoi se scula 
Ş-astfel cuvânta: 
– Nouă meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Ştiţi ce am visat 
De când m-am culcat? 
O şoaptă de sus 
Aievea mi-a spus 
Că orice-am lucra, 
Noaptea s-a surpa 
Pân-om hotărî 
În zid de-a zidi 
Cea-ntâi soţioară, 
Cea-ntâi sorioară 
Care s-a ivi 
Mâni în zori de zi, 
Aducând bucate 
La soţ ori la frate. 
Deci dacă vroiţi 
Ca să ispraviţi 
Sfânta monastire 
Pentru pomenire, 
Noi să ne-apucăm 
Cu toţi să giurăm 
Şi să ne legăm 
Taina s-o păstrăm; 
Ş-orice soţioară, 
Orice sorioară 
Mâni în zori de zi 
Întâi s-a ivi, 
Pe ea s-o jertfim, 
În zid s-o zidim! 
 

Iată,-n zori de zi, 
Manea se trezi, 
Ş-apoi se sui 
Pe gard de nuiele, 
Şi mai sus, pe schele, 
Şi-n câmp se uita, 
Drumul cerceta. 
Când, vai! ce zărea? 
Cine că venea? 
Soţioara lui, 
Floarea câmpului! 
Ea s-apropia 
Şi îi aducea 
Prânz de mâncatură, 
Vin de băutură. 
Cât el o zărea, 
Inima-i sărea, 
În genunchi cădea 
Si plângând zicea: 
– Dă, Doamne, pe lume 
O ploaie cu spume, 
Sa facă pâraie, 
Sa curgă şiroaie, 
Apele să crească, 
Mândra să-mi oprească, 
S-o oprească-n vale, 
S-o-ntoarcă din cale! 
Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta, 
Norii aduna, 
Ceriu-ntuneca. 
Şi curgea deodată 
Ploaie spumegată 
Ce face pâraie 
Şi îmflă şiroaie. 
Dar oricât cădea, 
Mândra n-o oprea, 
Ci ea tot venea 
Şi s-apropia. 
Manea mi-o vedea, 
Inima-i plângea 
Şi iar se-nchina, 
Şi iar se ruga: 
– Suflă, Doamne,-un vânt, 
Suflă-l pe pământ, 
Brazii să-i despoaie, 
Paltini să îndoaie, 
Munţii să răstoarne, 
Mândra să-mi întoarne, 
Să mi-o-ntoarne-n cale, 
S-o ducă devale! 
Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta 
Şi sufla un vânt, 
Un vânt pre pământ, 
Paltini că-ndoia, 
Brazi că despoia, 
Munţii răsturna, 
Iară pe Ana 
Nici c-o înturna! 
Ea mereu venea, 
Pe drum şovăia 
Şi s-apropia 
Şi, amar de ea, 
Iată c-agiungea! 
 

Meşterii cei mari, 
Calfe şi zidari 
Mult înveslea 
Dacă o vedea, 
Iar Manea turba, 
Mândra-şi săruta, 
În braţe-o lua, 
Pe schele-o urca, 
Pe zid o punea 
Şi, glumind, zicea: 
– Stai, mândruţa mea, 
Nu te speria, 
Că vrem să glumim 
Şi să te zidim! 
Ana se-ncredea 
Şi vesel râdea. 
Iar Manea ofta 
Şi se apuca 
Zidul de zidit, 
Visul de-mplinit. 
 Zidul se suia 
Şi o cuprindea 
Pan’ la gleznişoare, 
Pan’ la pulpişoare.
Iar ea, vai de ea, 
Nici ca mai râdea, 
Ci mereu zicea: 
– Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Agiungă-ţi de şagă, 
Ca nu-i bună, dragă. 
Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău ma strânge, 
Trupuşoru-mi frânge! 
Iar Manea tăcea 
Şi mereu zidea; 
Şi o cuprindea 
Pan’ la gleznişoare, 
Pan’ la pulpişoare, 
Pan’ la costişoare, 
Pan’ la ţâţişoare. 
Dar ea, vai de ea, 
Tot mereu plângea 
Şi mereu zicea: 
– Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău mă strânge, 
Ţâţişoara-mi plânge, 
Copilaşu-mi frânge! 
Manoli turba 
Şi mereu lucra. 
Zidul se suia 
Şi o cuprindea 
Pan’ la costişoare, 
Pan’ la ţâţişoare, 
Pan’ la buzişoare, 
Pan’ la ochişori, 
Încât, vai de ea, 
Nu se mai vedea, 
Ci se auzea 
Din zid ca zicea: 
– Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău mă strânge, 
Viaţa mi se stinge! 
 

Pe Argeş in gios, 
Pe un mal frumos 
Negru-vodă vine 
Ca să se închine 
La cea monastire, 
Falnică zidire, 
Monastire naltă, 
Cum n-a mai fost altă. 
Domnul o privea 
Şi se-nveselea 
Şi astfel grăia: 
– Voi, meşteri zidari, 
Zece meşteri mari, 
Spuneţi-mi cu drept, 
Cu mâna la piept, 
De-aveţi meşterie 
Ca să-mi faceţi mie 
Altă monastire 
Pentru pomenire, 
Mult mai luminoasă 
Şi mult mai frumoasă? 
Iar cei meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Cum sta pe grindiş, 
Sus pe coperiş, 
Vesel se mândrea 
Ş-apoi răspundea: 
– Ca noi, meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Alţii nici că sunt 
Pe acest pamânt! 
Află că noi ştim 
Oricând să zidim 
Altă monastire 
Pentru pomenire, 
Mult mai luminoasă 
Şi mult mai frumoasă! 
 

Domnu-i asculta 
Şi pe gânduri sta, 
Apoi poruncea 
Schelele să strice, 
Scări să le ridice, 
Iar pe cei zidari, 
Zece meşteri mari, 
Să mi-i părăsească, 
Ca să putrezească 
Colo, pe grindiş, 
Sus, pe coperiş. 
Meşterii gândea 
Şi ei îşi făcea 
Aripi zburătoare 
De şindrili uşoare. 
Apoi le-ntindea 
Şi-n văzduh sărea, 
Dar pe loc cădea 
Şi unde pica, 
Trupu-ş despica. 
 

Iar bietul Manoli, 
Meşterul Manoli, 
Când se încerca 
De-a se arunca, 
Iată c-auzea 
Din zid că ieşea 
Un glas năduşit, 
Un glas mult iubit, 
Care greu gemea 
Si mereu zicea: 
 Manoli, Manoli,
Meştere Manoli! 
Zidul rau mă strânge, 
Ţâţişoara-mi plânge, 
Copilaşu-mi frânge, 
Viaţa mi se stinge! 
 

Cum o auzea, 
Manea se pierdea, 
Ochii-i se-nvelea; 
Lumea se-ntorcea, 
Norii se-nvârtea 
Şi de pe grindiş, 
De pe-acoperiş, 
Mort bietul cădea! 
Iar unde cădea 
Ce se mai făcea? 
O fântână lină, 
Cu apă puţină, 
Cu apă sărată, 
Cu lacrimi udată!

*

Dar de citesti, VITEL
Ti-am conspectat nitel!
Ce zici, mester-porcar-FARISEU
… In ce zid m-ai zidit
Javra-turbata… fara Dumnezeu?!

*

https://oamenicasobolani.files.wordpress.com/

2014/11/verticalitatea-pangaritorului-rasuflat-

si-atunci-isi-aminteste-cum-el-salteaua-expusese

-te-iubesc-intr-una-ii-spunea-

si-n-realitate-si-batea-doar-joc-de-ea3.jpg

*

*
 verticalitatea-pangaritorului-rasuflat-si-atunci-isi-aminteste-cum-el-salteaua-expusese-te-iubesc-intr-una-ii-spunea-si-n-realitate-si-batea-doar-joc-de-ea!

*

 

DAR…

Ce NOROC mai avui in NENOROC

,

PORC

!

Dumnezeu n-a fost un idiot
Samanta-ti proasta eu sa-ti port!
El a stiut doar bine!
… Ca ar fi fost si mai mare pacat de mine!
 

*

*

… AICI…

Pentru ca gasesc ca este locul potrivit, as depana o scurta amintire…
Si numai pentru mine!…

Eram in clasa 1.-a

Cand cu scoala ne-am dus la Manastirea Curtea de Arges in excursie.
Eram un stol de vrabiute… insotiti de cativa invatatori si profesori si candva, apare un grup de negri.
( Eu nu gasesc un inteles de ce ar fi aceasta denumire jignitoare pentru rasa respectiva… Si noua ni se spune ca santem albi…
Dar poate asta vrea sa ne caracterizeze rasa cum ca multi sant palizi, neavand poate nici macar educatia si caracterul insusit de multi negri.
Cativa am cunoscut lapidar in facultate si am numai amintiri frumoase.).
Candva, din cireada  galagioasa de copii, sant chemata tocmai eu cu degetul, asa cum se obisnuieste,
de catre unul dintre barbatii de culoare. Eu nici nu bagasem de seama, asa rusinoasa cum eram. Cred ca mai degraba ii cantaream pe sub sprancene decat direct, pana cand unii m-au atentionat si inghiolteau sa merg la el.
Bineinteles ca nu am vrut sa merg… era primul om de culoare pe care il vedeam asa de aproape.
Toti mi-au zis ca am facut o greseala… Cica daca ti se intampla asa ceva, ei erau darnici si cine stie ce cadou am scapat!
Mie nu-mi trebuia nici un cadou… Nici azi nu pun valoare pe asa ceva!… Nu-mi spun nimic!

Acum, daca tot ajunsei aici

… ceva si pentru

Cap de VITEL

… Nu ca ar da cu capul…
Ca acel perete inca nu s-a zidit pentru el!

Eram in anul 1. de facultate.

Tocmai de putin timp incepusem scoala si cu cea mai buna prietena, petreceam, cum am mai zis, aproape orice secunda.
La scoala, ca si peste tot.
In Regie, era o brutarie unde se bea Kefir cu covrigi proaspeti.
Intr-o zi, intra un student negru,
foarte inalt, cu barba si foarte aratos,
(… Nu ca BOUL, plin de sine si dupa toate cele si libidinos…
Sa te caci pe el!
… Si pe FATA!… Si pe DOS!…)
pe care nici nu l-am luat in seama.
Se spunea ca studentele=curvele sant infierbantate dupa studentii negri… Stiti doar… O au mare si au si bani cacalau.
Numai ce vine el zambind cu gura pana la urechi si ma intreaba daca vreau sa ma plimb cu el.
Nu puteam cu o gura destul sa-i zic ca nu!… Doar nu vroiam sa devin una dintre acele curve… gandeam eu.
El tot insista si prietena mea vroia sa ma convinga sa merg… Desigur ca nu m-am dus.
Apoi,  cand il intalneam, venea si ma intreba daca-mi mai amintesc de el.
Desigur!…ii spuneam… si asta era tot.
Poate ca trebuia sa merg cu el… decat sa astept la
FATA PALIDA a unui FUTALAU roman, de speta PRIMITIVA!

Ce zici GORILA 

Pangaritoare de DALB

Cu blana vopsita in ALB?

*

Da!… Imi mai amintesc si de acel student care, in ziua cand stateam la coada la cinematograf,
cu toata grupa mea, ca sa luam bilete la ” Intoarcerea panterei roz”, ma intreaba daca nu vreau sa stau langa el.
Prietena mea si cateva colege m-au convins, asa ca, chiar am stat langa el. Nu mi se putea intampla doar nimic,
dar apoi nici el nu a trecut mai departe.
Cand ne intalneam, eram insa legati de o amintire curata.
Mai bine tac, decat sa  mai povestesc despre cei care bratele deschise mi le-au intins,
fara ca eu sa le-o fi cerut si care nu au profitat de

increderea mea oarba

in Omenia lor.

 *

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: