*
*
*
Pe rug ar trebui să arzi, minciună!
Și nu pentru că victimă a oarbelor intrigi ai devenit
… Căci, câți nu au gustat în urma ta-n țărână
Când roadele-ți prefăcute viața le-a năclăit?
*
A ta amprentă tot mai adânc sculptează
A lumii față!… Cu anonimi nimic spunând!
Ce-i râd doar adevărului în fața-i trează
Când spuza-și trag pe turta lor, hlizind!
*
O matcă ce prin tine, abundent, într-una supurează
A goalelor păpuși, tronează pământul saturat
Iar omul sincer parcă vergetează!
… Nu are trecere decât la-nmormântat!
*
Și-ai tăi copii hidoși hlizesc în fața omeniei
Și o dezbracă, hainele-i smulgând
Apoi, o scuipă fară jenă și-n fata idioției
Ca s-o târască prin noroi, scandând!
*
Cu pietre, fii bătută!… Asemeni javrelor turbate
De-a căror molimă oamenii să se ferească știu
Dar adevărul, de câte ori, batjocorit de tine, doar se zbate
Neajutorat!… Și, când te-am dat de gol, e prea tărziu!?!
*
… E prea tărziu!
*
Căci, de ne-ar putea să spună…
Câți au mușcat în țărână
Pentru fața ta păgână
… Când adevărul l-ai hulit?
*
Tu ești maica ereziei!
Mama a fățărniciei!
Și-a batjocurii că sânt… Sinceră și prea tăcută!
Astăzi, am venit la nuntă…
Să iți spun ce ți-am dorit!
… Câte am mai pătimit
După gunoiul ce-ai sădit
În neghiobul prăpădit
Ce pe viață m-a sluțit
… Căci, sufletul mi-a schilodit!
*
Și nu am rost de scăpare
Decât sub o lumânare!
*
Asta face unul care numai la el s-a gândit
Corn de nisip otrăvit
Care așa a cinstit
Darul vieții ce-a primit!
*
Asta seamănă părinții
Când își cresc nechibzuiții
*
*
*
Cu care mândri mai sânt
… C-am tăcut ca un mormânt!
*
Așa că… Oameni cinstiți!
… Mai degrabă chibzuiți
Minciunii să îi plătiți…
După sufletul hapsân!
… După fapta de păgân!
*
Nu să numărați în gând
Frimituri scuipate-n rând
… Ca s-alegeți din gunoiul
Ce vi l-a lăsat puroiul!
*
Asta e… De-ați chibzuit…
Ce omul sincer a tot primit!…
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns