Trandafir alb
7 iun.
Trandafir alb, ce de frageda copilarie mi-ai amintit…
… Care in tufa imensa, numai tu sa-nfloresti te-ai gandit…
Si ieri trecui pe aici… si numai un maces, in tine, am banuit
Caci bobocul firav, aproape ti-l ascundea frunzisul razvratit.
… Azi, te regasesc, ca pe o minunatie, in marea verdelui crud
Esti in plina floare iar frunzele nu te mai ascund.
Nu mai pot trece pe langa tine, fara ca sufletul sa nu imi ascult.
… Esti chiar martorul copilariei, cand in gradina, noi te-am avut?
… Stiam, dupa floarea in alb pur stralucind, ca nu ma pot insela
Si cu mirosul suav m-ai imbatat… Reinviind amintirea.
Nici un alt trandafir nu o sa iti poata imita candoarea…
… Dar nu este pacat ca lumea ti-a si uitat boarea?
Cate flori, parca facute din ceara… simturile ne amortesc…
Sant bune doar pentru parada… Dar repede in vaza mucegaiesc.
… Ca si oamenii astazi… Cu obrazul mult prea fardat!
Te pierzi in nimic, cautandu-le substanta… Pana arama pe fata si-au dat!
… Asa s-au mutilat toate… cate natura, inainte, ne-a daruit
Ne-a rasplatit cu darnicie, iar noi, numai nemultumiti, le-am stirbit.
Mai aratos… Mai mare… Mai mult!… Ca banul sa curga dezlantuit!
Dar noima unora demult s-a piedut… Si furia de abia a-nceput!
Trandafir, care de frageda copilarie mi-ai amintit…
Alb… Ce intr-o tufa incarcata, in gradina noastra, ai inflorit
Ca si papadia, de-abia rasarita… Ce simbol al primaverii imi este…
Cu modestia voastra… Ce imn vietii aduce… Voi imi scrieti poveste!
Insa astazi, sant trista, trandafir alb… Caci iarasi te-am cautat
Dar dintre nenumaratii boboci somnorosi… Cineva te-a furat!
In marea de verde, albul tau si mai pur i-a hranit hotului doar gandul rau
Iar nesocotitul viata ti-a curmat-o!… Fara a intelege harul tau!
Lasă un răspuns