Trandafir alb

 

 

Trandafir alb, ce de frageda copilarie mi-ai amintit…

… Care in tufa imensa, numai tu sa-nfloresti te-ai gandit…

Si ieri trecui pe aici… si numai un maces, in tine, am banuit

Caci bobocul firav, aproape ti-l ascundea frunzisul razvratit.

 

 

… Azi, te regasesc, ca pe o minunatie, in marea verdelui crud

Esti in plina floare iar frunzele nu te mai ascund.

Nu mai pot trece pe langa tine, fara ca sufletul sa nu imi ascult.

… Esti chiar martorul copilariei, cand in gradina, noi te-am avut?

 

 

… Stiam, dupa floarea in alb pur stralucind, ca nu ma pot insela

Si cu mirosul suav m-ai imbatat… Reinviind amintirea.

Nici un alt trandafir nu o sa iti poata imita candoarea…

… Dar nu este pacat ca lumea ti-a si uitat boarea?

 

 

Cate flori, parca facute din ceara… simturile ne amortesc…

Sant bune doar pentru parada… Dar repede in vaza mucegaiesc.

… Ca si oamenii astazi… Cu obrazul mult prea fardat!

Te pierzi in nimic, cautandu-le substanta… Pana arama pe fata si-au dat!

 

 

… Asa s-au mutilat toate… cate natura, inainte, ne-a daruit

Ne-a rasplatit cu darnicie, iar noi, numai nemultumiti, le-am stirbit.

Mai aratos… Mai mare… Mai mult!… Ca banul sa curga dezlantuit!

Dar noima unora demult s-a piedut… Si furia de abia a-nceput!

 

 

Trandafir, care de frageda copilarie mi-ai amintit…

Alb… Ce intr-o tufa incarcata, in gradina noastra, ai inflorit

Ca si papadia, de-abia rasarita… Ce simbol al primaverii imi este…

Cu modestia voastra… Ce imn vietii aduce… Voi imi scrieti poveste!

 

 

Insa astazi, sant trista, trandafir alb… Caci iarasi te-am cautat

Dar dintre nenumaratii boboci somnorosi… Cineva te-a furat!

In marea de verde, albul tau si mai pur, i-a  hranit hotului doar gandul rau

Iar nesocotitul viata ti-a curmat-o!… Fara a intelege harul tau!

 

Reclame