O boare mai adie, din cand in cand… Rascolind amintirea acelui timp curat.
Mai paraseste salasul… In care acea comoara nepretuita adanc s-a-ncatusat!
Nu am banuit ca ziua aceea… Ce aproape pe trecute era… atata imi va darui…
Un episod al vietii, cu un farmec… Ce fiecaruia, Norocul sa-l traiasca, i-as dori!
… Santem in floarea vietii si asemeni pasarilor ce in cantare se intrec
Una dam tonul celeilalte… Caci prietenia ce ne leaga nu va trezi cuvantul sec!
Tumultul se-ntrerupe intr-o secunda… si abia realizez ca eu-s cea cautata
Pana la receptie, ma intreb… Cine ar putea fi?… Caci casa-mi era tare indepartata.
Strabatand culoarul acelui internat, dupa raspunsurile date, banui ca numai EL poate fi!
Ne priviseram doar o singura data in ochi… Caci stiam… Curaj, pentru mai mult, n-as gasi!
Apoi, revin in camera si spun fetelor cine ma cauta… Si ca intr-adevar… voi si pleca!
Stiind cum eram, mi se repeta sa savurez momentul… Si nici asta, pana astazi, nu voi uita!
Vor urma apoi, acele prea minunate opt zile… Cand norocul nu mi-am crezut
Ca acel baiat sa petreaca acel timp cu mine… Barbatul- Adevarat ce l-am cunoscut!
… Lui nu i-au trebuit laudatorii!… Nu i-au trebuit batatorii in tabla poleita!
Cum stie subconstientul… Cui vei intinde mana… Fara ca vorba sa fie graita!
Iar de Ipocrit?… Chiar mi-am zis ca de el ma voi ascunde!… Instinctul asa a vrut!
Caci gustul ce mi l-a dat, Sub fereastra strigandu-ma prima oara… Deloc nu mi- a placut!
… Dar uite!… Nu am fost destul de iute si referintele nu i le-am ignorat, sa il fi ocolit…
Ca mana sa nu-i fi intins-o niciodata!… Iar lui… Primul cuvant sa-i fi ramas nerostit!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Etichete:Barbatul- Adevarat, cuvantul sec, instinctul, internat, ipocrit, laudatori, tabla poleita, timp curat
O boare mai adie, din cand in cand… Rascolind amintirea acelui timp curat.
Mai paraseste salasul… In care acea comoara nepretuita adanc s-a-ncatusat!
Nu am banuit ca ziua aceea… Ce aproape pe trecute era… atata imi va darui…
Un episod al vietii, cu un farmec… Ce fiecaruia, Norocul sa-l traiasca, i-as dori!
… Santem in floarea vietii si asemeni pasarilor ce in cantare se intrec
Una dam tonul celeilalte… Caci prietenia ce ne leaga nu va trezi cuvantul sec!
Tumultul se-ntrerupe intr-o secunda… si abia realizez ca eu-s cea cautata
Pana la receptie, ma intreb… Cine ar putea fi?… Caci casa-mi era tare indepartata.
Strabatand culoarul acelui internat, dupa raspunsurile date, banui ca numai EL poate fi!
Ne priviseram doar o singura data in ochi… Caci stiam… Curaj, pentru mai mult, n-as gasi!
Apoi, revin in camera si spun fetelor cine ma cauta… Si ca intr-adevar… voi si pleca!
Stiind cum eram, mi se repeta sa savurez momentul… Si nici asta, pana astazi, nu voi uita!
Vor urma apoi, acele prea minunate opt zile… Cand norocul nu mi-am crezut
Ca acel baiat sa petreaca acel timp cu mine… Barbatul- Adevarat ce l-am cunoscut!
… Lui nu i-au trebuit laudatorii!… Nu i-au trebuit batatorii in tabla poleita!
Cum stie subconstientul… Cui vei intinde mana… Fara ca vorba sa fie graita!
Iar de Ipocrit?… Chiar mi-am zis ca de el ma voi ascunde!… Instinctul asa a vrut!
Caci gustul ce mi l-a dat, Sub fereastra strigandu-ma prima oara… Deloc nu mi- a placut!
… Dar uite!… Nu am fost destul de iute si referintele nu i le-am ignorat, sa il fi ocolit…
Ca mana sa nu-i fi intins-o niciodata!… Iar lui… Primul cuvant sa-i fi ramas nerostit!
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns