Stiu!… Si eu am pretuit atat… Acel fir nevazut ce ne-a legat pentru eternitate
Caruia atat de mandri doar ii spunem… Colegialitate!
Acel sentiment ce-ti da o absoluta siguranta… De apartenenta…
Dar am cunoscut si ce increderea oarba in aceasta poate costa…
… Intr-o secunda doar… de imprudenta.
… Caci totusi!… Cum sa ne mai inselam in oameni santem predestinati…
Si daca avem ghinion, nu putem cu adevarat deslusi fata… Nici la parinti sau frati!
*
… Te-ntrebi ce este cu asta si daca cu Cheia are ceva?
Sigur!
… Iti mai explic… MITOCAN!
… Cum o mai are… Al ma-tii PLAVAN!
… Nu ca te-ar interesa… Insa pentru mine!
Tu, cauta-ti cheia GRAJDULUI tau de BOVINE!
… Secunda aceea de nu ar fi fost… Testiculele-ti plate ce ti le-as fi rotit…
In ziua cu tramvaliul… cand asa ti le frecai de multumit!… Sigur le-am auzit!
… Dar stii?… Si bigudiurile mi-au lipsit!
Sau poate as fi vizitat-o demult pe ma-ta mare sa ma mediteze?
… Ca mai tarziu sa-l astept pe frate-tau pe peron… cu buruienile unei curve breze?
Sau cine stie… inca si azi la facultate m-as mai afla?
Nu numai in visele ce de ani le am… Dobitocia ta!?
… La fel TARANIA astazi nici n-ar fi aflat…
Ce CACAT de la ea s-a sculat!
… Iar despre FACULTATE ce sa mai zic… cu al ei Invatamant Superior?
Proasta, bata ar fi ramas!… Ca si PLEAVA ce s-a strecurat la ea… De la ABATOR!
… Si zi PULICA degenerata, cand ultima oara m-ai cautat…
Si te-am lasat ca pe BIVOL in balta… IN TOATA LUMEA ai URLAT?
… Ti-erau coaiele umflate ca te bucurasesi degeaba ca mai ma poti prosti?
De aceea ai batut cu GOARNA?
… Ca nici nu plecasesi bine… si vizitatorii nu se mai puteau opri!
Si-n timp ce unul sau altul chiar pe loc m-ar fi insurat…
… Ce sa mai zic?… Nu stiti cum se spune apoi?…
Un dobitoc… asa ca tine… doar momentul prielnic a asteptat!
… Sa mai ma tare putin prin GUNOI!
Pana atunci eram doar pentru admirat… O fata fara trecut!
Dar cand te scuipa Taurul Comunal ca sa-ti faca apoi reclama…
… De vorba aia… Cum am stiut!
… Nu te speria!… Era tot mica!… Dar uite, ca imi amintesc totusi de ea!
Cand am vazut-o mi-am zis: Acelasi calibru!
… Dar de la Dobitoci ce poti astepta?
Si nici pana astazi nu stiu…
… Daca sa multumesc sau sa plang ca si de asa ceva parte-am avut.
… Dar altfel… ma intreb… Ti-as mai scrie… fara secunda aceea… CORNUT!?!
Sau Dumnezeu a gandit…
GUNOI, NU SE FACE ASA CEVA!
Si si-a dorit sa nu mai ma pot opri… Sa SCUIP… PE FIINTA TA!
Si cand si-a inceput socoteala? … Chiar atata a asteptat?
… Ce bine si-a ascutit satarul! … O fi fost acelasi… Ce tu, pentru mine, l-ai calit altadat’? * 18 apr. 2013
*
*
*
17 dec. 2019
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns