Cu versuri de nu ma uita

13 Apr

cache_2413331503

As vrea sa scriu o poezie… Cu versuri cum nu au mai fost
Ce le-ar canta o melodie… Despre povestea fara rost!
Destre minciuna si tradare… Ce au mocnit in erezie…
Intr-un om ce s-a dat doar altul… Dar n-a putut asa sa fie.

Caci prea tarziu si-arata firea adevarata un intrus
Si prea tarziu se deschid ochii… Cand altu-n el ai presupus.
Iar daca ai facut greseala… chiar viata-n mana lui s-asezi
Iti va plati cu randuiala ce si-a-nsusit-o… De procleti!

As vrea sa scriu o poezie… Despre povestea fara rost...
Si despre viata care astazi… este mai mult decat a fost…
Caci intrebarea scormoneste!… Trecutului nu-i da ragaz!
Si dupa ani, privind in urma, imi curg siroaie pe obraz.

Caci tot nu pot cuprinde… josnicia cu care m-ai tarat aci!
Cum ai putut face-asa ceva, cand harul ti s-a dat de a gandi?
Cat de neansemnata… Un nimic!… mi-a fost viata-n mana ta… De aruncat!
Cand si o bestie flamanda… O sansa sa imi lase… s-ar fi indurat!

As vrea sa scriu o poezie… Cu versuri de nu ma uita
Ce-as scri-o-atunci doar pentru tine!… Sperand sa-ti rupa inima…
Caci stiu!… Tu n-ai scrie scrisoare… N-ai scrie versuri sa te-alini!
In inima-ti de tabla goala… Nu poti cuprinde-asa simtiri!

Dar ce sens ar avea aceasta… cand tabla numai va suna?
Nu i-am cantat o data oare?… Si ce mi-a zis apoi?… Nu ma uita?
Si pentru ce toate le-as scrie, cand ne-am fost numai straini?
Cand nici sa ma cunosti n-au indurat-o… ale tale stalcite radacini?!

Caci de ar fi putut fi altfel… Cu respect!… Cum ne-am mai fi apropiat!
N-ai fi lasat in urma ta numai pe-acela… Ce n-am sa-l inteleg vreodat’!
Si n-ai fi azi, decat strainul… Doar umbra fara noima din trecut!
Ce ma-nsoteste!… Mi-este ironia soartei!… Absurditatea ca te-am cunoscut!

Nu vei fi nici macar unul dintre cei ce pasul cu mine au facut
Chiar daca pentru doar momente… usa sa le deschid am vrut.
Ei m-au tratat cu generozitate… Cu respect!… Barbati maturi!… Chiar pe deplin!
Eu i-am rasplatit cu o sinceritate, ce n-o poate cunoaste un meschin.

De cate ori mi-as fi putut face si eu un joc cu viata altora
Caci mai putin as fi avut atunci sa pierd, decat fiind de partea ta.
Nu numai intelectul mi-am intrebat… Inima a facut un pas mai departe
Iar gustul dezamagirii l-am simtit… Fara sa-l cunosc din vreo carte!
Tu ai putut face asa ceva!… Cu atata scoala!… Eu, nu! Daca le-am presupus!
Si asta era diferenta dintre noi… Ce niciodata, alaturi nu ne-ar fi adus!

Am vrut sa scriu o poezie… Cu versuri cum nu au mai fost…
Ce le-ar canta o melodie… Despre povestea fara rost…
Dar uite cum s-a schimbat rima… Realitatea carma si-a zmucit!
Cuvintele cad impietrite… Pentru povestea fara rost tesuta de un ipocrit.
De ce ti-as rupe inima… cand nici macar aceasta nu ai merita!?
Caci prea frumos si prea adanc sa simti… Ceea ce tu nu poti!… Ar insemna…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: