dobre alexandru (bibi )
Nu de alta PIPI…
Asa de mare scris… Dar cred ca te poti mandri!
Cu monumentul…
PROSTIEI?
MARSAVIEI?
Sau tu… Cum l-ai numi?
… TINICHEA lustruita, de aceea asa privesti
Pe acea scena… pe care… Ca si Scena Lumii doar o slutesti?
… Iti pregateai discursul…
Despre CE AI FACUT… In facultatea ta din BUCURESTI?
DECI:
dobre alexandru (bibi )
… Cine stie…
Unde si in ce an exact, pe 21 Septembrie fatat…
Dar sigur!
… In Urziceni NEEDUCAT!
( Pe colegiimei… Este un rebus de interpretat
Din cele 6 numere existente… Care este acest RATAT ?)
Deci, ala!
… Care Metalurgie-Deformari-Bucuresti 1976-1981 a urmat
… Si nici CEI de ACOLO nu l-au CIZELAT!
Se mai numea si… bibi…
Pe el sa faci PIPI!
… Sau nu crezi, CACAT de barbat
Ca singur pe bibi te-ai PISAT ?
Tot cu AIA, cu care mai bine te-ai fi salutat
… Ca degeaba ti s-a dat de purtat
Cand pana si putinele TARATE ti s-au atrofiat!
Si?
Ce zici ala din TARANIA… care in viata numai ai vegetat
Nu MIZEZI pe… viata care mi-ai lasat?
Sau te-o fi luminat, cu 63… vreun spot...
Sa spui netotilor… Cum se traieste… Doar ca IDIOT?
*
Si DE CE… TOCMAI cu cateva Poezii… SORICU-TI primitiv, PULICA, sa-ti fi onorat?
Doar nu am crezut ca OBIECTIV Ialomita… ceva din Categoria „MORAL si respect de sine” ti-ar fi dat!
Pentru aia MICA!
… SPURCATA si GOALA!
INIMA… BOALA!
*
Ce zici IPOCRIT,
Lectia mea despre RESPECT a ricosat ca si cea despre EDUCATIE,
… Ce pana la mine… Degeaba ai primit?!
… Sau cel putin la 61( ?62… 63?) de Ani, ceva s-a lipit?
Ce zici JUDA… le-am nimerit?
… Tu, ALA!… UN NIMENI… Cu ambitiile unui NIMIC!
*
TIE, DOAMNE!
… Multumesc ca POZA mi-ai dat!… Sa-l vad pe CORNUT,
Care nici macar obraz in fata sa-mi spuna, nu a avut!
… Iar METALURGIA BUCURESTI…
FUTALAU
Sa-ti mai ajute…. sa mai ruginesti un pic!
… TABLA de NIMIC!
Iar lui NO FACE ce sa-i mai zic?
… De-aia i-o fi dat CHELIE, sa inteleaga cat este de mic?
… Insa la ce acum i-ar ajuta HECTARE
Daca in pantaloni o poarta… Si aceeasi valoare o are!?
*
Insa dupa toate cele… Cand atat am mai rimat
… Urmarind sa-i spun destule unui NIMENI declasat
Deveni ca o capcana… Fara sansa de scapat!
… Fericit fie acela, ce VENINUL MARSAVIEI… Niciodat’ nu a gustat!
*
Dar nu-i pacat NO FACE,
… De Estetica pentru care acum, intrand in HORA… trebuie sa ma straduiesc?!
Pacat ca INTERNETUL nu se desfasoara si pe Hartie INGINERICA
Pentru asa un CUR TEMBEL-FUDUL… polit ingineresc!
*
…Suflete ciuntite!
Veniti la circul civilizatiei!… Unde himere poposesc…
… Caci in micimea ce-o descrie… Lumea ramane un Grotesc!
Fantoma banului strapunge o lume ca un fariseu
Iar cei ramasi candva in urma… Mai spera la un curcubeu.
Au disparut toti zeii… care primeau candva ofranda-n dar
Dar suflete nevinovate sacrificate-s totusi… De cei ce n-au habar!
Apoi, dosita ramaie faradelegea, ce pe muteste au savarsit-o…
In catacombe in care abjectul eu al omului… Fiinta au mucegait-o!
Alesi din toana bolnavului cuget, cand sufletul este deja degradat
Sant cei care randul ingroasa apoi… Al victimelor in anonimat!
Papusi sfartecate!… Cu ochi scosi si armele frante zac apoi in noroi!
In lumea rece, oarba si surda, Cum sa o strige… Ce ati facut cu noi?
Papusile iau apoi loc in coltul vietii lor slutite, Unde-s incarcerate.
Gandul strabate, fara ragaz, alene, hatisul intrebarilor. De cate ori toate?
Dar daca vine ziua, cand sant de-ajuns tacerea si gandul necurmat
De ce nu va-ntrebati atunci, Cand chiar o carte deschisa, in fata, vi s-a dat?
… Suflete ciuntite!
Vieti furate!… Vieti nenorocite!
… Aripi incatusate!
Gandul… Care fara ragaz hatisul intrebarilor alene strabate!
… Si totusi… Poate totusi…
O firava speranta a sentimentului de Dreptate!?
… Cel putin!
… Mastile sa fie jos luate!
… Daca tot nu vreti sa-i incatusati
Pe acei indivizi declasati…
… Pe lasii ce strabat grotescul lumii… C-un sinistru tropot
Viata altora sufocand-o cu marsavul clopot.
… Ce habar nu au, ce au facut victimelor toate!
… Cel putin atunci…
… Mastile sa fie jos luate!
Lumea aceasta este prea bolnava sa-si recunoasca fata stereotipa.
Nu se intreaba ca nepotii ei, maine, vor plati datoriile, ce nu si le achita.
O eticheta falsa pe obraz poarta, avand grija nelegiuitii a-si ocroti
Banul invarte si constiinta moarta! Dar cand se va intreba… Cum oare, va fi?
*
*
Bufonul…
Nu am recunoscut minciuna… Si-nbratele-i cum m-am scaldat
In zeflemea-mi scuipa apoi tradarea-n fata… Cand eu l-am cautat
Nu a avut o explicatie… Cand sufletu-mi cerea sa nu m-afund
Doar un raspuns! Stiam asa de bine… ca m-ar fi ajutat cu totul ca sa rup.
Vazui bufonul in sfarsit cu fata lui schimonosita, Crezand ca are har
Vazui secunda blestemata si-am inteles ca m-a primit ca dar
Ca intr-un film imi vazui viata stiind ca nu mai e a mea
Si-am inteles ca pentr-o carpa am mizat totul, Ce nici o explicatie n-o da
Bufonul si-a facut doar jocul… Avea o pauza de dat
Dar cum nu il lasa menirea… Era mereu la cautat
Un monolog vroia sa dea… Pe scena lumii ce-a urcat
Iar eu fiind doar figuranta… Fara s-o stiu!… Mutimea aveam de jucat.
Apoi a tras numai cortina grea ca si moartea ce-a trezit
Cadavrul meu bine-a ascuns… Si-n lumea mare, fara jena, a iesit
Credea ca n-o sa fie prins cand eram doar o debutanta
Credea ca n-am nimic de spus… Caci o tacere eram toata.
Azi il revad din intamplare… Azi are fata de Bufon!
Si uite cum prin voia soartei… Si eu articulez un ton…
Nu numai unul as mai zice… cand nu mai sant de stapanit
Doar i-am promis… Din inchisoare… Nu-mi este teama de vorbit!
Ce zici Bufon, de tonul meu si cum ti le-am mai nimerit?
Sau zici ca-n ziua cand de-acasa, la tine chiar, m-au fugarit?
… „Asa traim!… Ti-am zis ca sant sarac!”… Nu asa mi-ai grait?
„Sigur c-am sa te iau, Maria!… Bine ca ai venit!”…
*
Daca nu ne-am intreba…
O, tu suflet, ce-ai zacut si-ai mocnit dezamagirea
Caci doar frunte-am ridicat si mi-a si semnat pieirea.
… Mi-a jucat in ochi iubirea!… Si in voce mi-a jurat…
Si ca sa il cred mai bine si pe nume m-a chemat…
… Nici n-a vrut sa ma cunoasca in secunda ce-a batut
Eram deja terfelita, fara a banui insa! Chiar din toana ce-a avut!
Si-a postat cu siretlic doar complicii sa-mi impuie
Ca ar fi deosebit… Dar mai mult n-au vrut sa-mi spuie.
Si-a trimis laudatorii ce cu lux de amanunte
Chiar de n-am dorit sa-l stiu… Au stiut sa ma incante.
Cica nu avea trecut!… Era doar coala curata…
… Dar stiu din somn trezi… Neprihanitu-mi vis de fata.
Mi-a jucat doar lozul vietii pentru care am platit
Si ranjindu-mi mi-l scuipa… la picioare… Ciopartit!
Impertinent nici buna ziua sa imi spuna, n-a gandit!
Nici macar cuvinte sa gaseasca… de-un raspuns, n-a chibzuit!
M-a lasat far-a privi ziua-n care m-a ales
N-avea ce valoare-i da… cand el numai m-a cules.
Doar mi-a zis sa-l iau pe altul… ca el doar a terminat
Si-a luat numai trofeul… Crezand ca m-a meritat.
Si cu-aceeasi ignoranta chiar sa-l uit m-a sfatuit
C-as avea si eu un suflet… Cand el n-are… N-a gandit!
Si de ce m-a cautat?… Ce mai vrea sa mai culeaga?
N-a-nteles?… Din ziua aceea lumea era o otreapa!
Nu i-a spus ma-sii acasa ce cu mine a facut?
Nu i-a spus lui taica-sau?… Sau nici nu l-a cunoscut?
N-a fost nimeni sa ii spuna: Nu se face asa ceva!?
N-a fost nimeni sa ii zica… Lozul este viata mea?
O, tu suflet cum te port cand doar stiu ce ti-am facut!
Doar asa te-am cunoscut… Insa latul peste cap mi l-a trecut!
Insa stiu!… Cum aste rime asa le mai potrivesc,
Tot asa si lui odata ata o sa i se rupa! Si-o s-o stiu far’sa gandesc.
Din senin se umple-azi pieptul… Sufletul imi sta in gat
Si pan’ sa-mi dau bine seama lacrimale-au izvorat.
N-am de-ales! Cum mai beau cupa… Pentru ceea ce-am facut!
Otravita-mi este viata cand stiu… Drumul mi-am pierdut!
O, tu suflet, ce-ai zacut si-ai mocnit tristetea toata
Caci doar frunte-am ridicat… Si m-a casapit ca-s fata.
… Mi-a jucat in ochi iubirea!… Si in voce mi-a jurat…
Si ca sa il cred mai bine… chiar pe nume m-a chemat…
Cand cuvinte ticluite in ureche-mi picura, de iubire a stiut?
Cum, cand nevinovatia doar de trefelit ca boarfa a vazut!?
N-a stiut despre iubire, ca daca-i adevarata, atata har ar avea?
Cum a inimii masura marsavie i-a fost toata, Sa n-aiba parte de ea!
Cat de bine ar mai fi, daca peste noi ar rataci aripa uitarii
Si pe nelinistea-ntrebarii necrutand… atunci ar poposi…
Si asa pe veci trecutul… Doar o ironie… ce n-a meritat a fi,
Pentru sufletele nostre, pentru totdeauna, l-ar putea umbri!
Dar daca marsavie, chiar la-nceputul vietii, ca floare ti-a vandut
Din multele-ntrebari descatusare cauti… Dar strigatul ti-e mut!
… Insa ce-ar fi viata nostra daca nu ne-am intreba?
Sau sa fim cu totii oare… Saltimbanci?… Numai asa?
OAMENI CA ŞOBOLANI 
Lasă un răspuns