Cuvant de inceput…

Doamne,

   Da-mi un semn, cand i-ai pedepsit,

Ca sa scriu Povestea Marsavului si cum m-au casapit!

… Sa scriu despre Tine…

Cum Vorba, din senin, mi-ai dat

… Si la fel si Rima…

Ca azi sa dezvalui fata Sarpelui Spurcat!

… Si de visul meu de acum 32 de ani, cand chiar TE-am visat…

Ca sa nu m-afund si speranta Dreptatii cu mine sa o fi purtat…

… Doamne,

Da-mi si semnul cand cu fata ce-i placu te va cauta,

Ca sa-i arat urma sufletului de om… Ce n-a fost in cinstea TA!

… Cand Tu i-ai dat darul… Dar n-a vrut sa-l ia!

*

 Ursitoare!… Ursitoare!…

De ce-ai fost partinitoare?
Pan’eu ochii i-am deschis
… La fatarnic ma-s-a zis
Fete sa batjocoreasca!
… Pruncia sa terfeleasca!

*
N-ai gandit pan’ m-am nascut
… Sa-l educe-ar fi putut?
De ce mi l-oi fi ursit
Pe marsavul poleit?
N-ai stiut ca nu-i de-un ban…
… Doar un marsav grandoman?
Sau crezusi ca e barbat?!…
… Curvele l-or fi stricat?
*
Ursitoare!… Ursitoare!
… Oare astazi nu te doare?
Cand imi vezi inima rupta…
Nu gandesti la acea prunca?
Cand citesti sufletu-mi ciunt
Si ce soarta am avut…
Fara-un rau sa fi facut?

*

Ea are banuieli
Si-ntreaba l-anceput:
Are ceva cu hada?
El zice nu si nu!
… Ea simte, ce el spune,
Nu e adevarat!
Caci ce barfira oare
Fetele in internat?
Spuneau ca hada,
Nu numai ca-i urata si tubulara,
La al sau, visat de ea, astral corp!

… Nu!.. Nu!…

Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns,

Mai era si o curva!

…,,Ce n-a avut noroc!”…

Dupa multe-ntrebari
Spune-n fine cu-ncetul,
Ca o cunoaste bine
Si ea-i face doar proiectul.
… Ea este naiva si crede in el.
Nu-si poate imagina,
De ce altul rau i-ar vrea?
Ea are colegi de treaba,
Baieti seriosi.
Nu poate sa creada
C-ar fi un idiot!
Si e tot naiva si nu se desteapta,

Nici atunci cand hada,

Blugii lui ii poarta!

… Si hada de-ar fi fost putin doar educata,
Ar fi putut sa-i spuna, c-a fost a lui odata…
Un singur cuvant ar fi ajuns… si asta nu s-ar fi-ntamplat!
Insa la mintea-i ingusta, doar a asteptat.
Era oare chiar ea, ce lui nu-i mai dadea,
Ce alta mai avea?
Sau poate si la ea Neanderthal era?

*

Nu l-am mai vazut decat cand sa plecam acasa… dupa Repartitii. In tramvai. Trec pe langa prietenul lui si zicem la revedere. Pe langa el trebuie sa trec caci nu am incotro si se uita ca VITELUL si gandesc: Ce BOTNITA i-au pasat!… Dar asta merita BOUL!
Intre timp aflasem de la una Viviana… care-mi zice ca nu ma putuse suferi din cauza ca i-am luat gagicul lui CURVA…

Caci…

Doar SIGUR… CA AU FOST IMPREUNA!

… Si acum… DUPA toate… n-ai crede ca ASTA a fost… „hai sa-mi bat joc de asta”?
Si despre ce a insemnat si inseamna asta pentru mine… nu iti mai spun ca dureaza prea mult.

… Caci JEGURILE explodate patrund apoi prin pori!

              … Ca la HIROSHIMA!
                   … MOARTEA vine sigur de undeva!
                           … Nu stii…
                           … DE CE?
                           … DE UNDE VINE?
                          … CU CE AI GRESIT, JEGURILOR, candva?
                          Si numai un raspuns ramane, ce toata viata il ai de cautat…

CUM POATE FI… ASA CEVA… ADEVARAT?

*

… Pentru cine oare-am scris?

Pentru sufletu-mi inchis…

 … Sa-i deschid o poarta.

Nu acelui Ipocrit…

Care nici nu a gandit,

Ce am fost odata!

… Iara celui care azi… asa departe l-am vazut…

Ma intreb si minunez… Chiar sa-l fi cunoscut?

Nici coaja nu imi spune ceva… Sa-mi amintesc

… La fel ca si trecutul!… Mai bine amutesc!

Cu ce-am gresit… O, Doamne?!… Si cat sa mai platesc,

                   … Ca sa ma linistesc?                   

                                                         ( 5. Dezember 2012)